Strategia de dezvoltare durabilă presupune finalizarea reformelor democratice, un curs politic consecvent al statului în baza intereselor naţional-statale, participarea activă a statului la elaborarea programelor de dezvoltare, stimularea activităţii investiţionale, dezvoltarea regională, utilizarea mecanismelor de piaţă pentru a motiva schimbările structurale în scopul dezvoltării şi creării condiţiilor optime pentru dezvoltarea economică şi de creştere a bunăstării tuturor păturilor populaţiei din ţară.

Transformările democratice, trecerea la modelul dezvoltării economiei de piaţă, apariţia noilor relaţii de producere, bazate pe diferite forme de proprietate, au dus la complicarea dramatică a funcţiilor de conducere a societăţii, astfel guvernanţii trebuie să aibă cunoştinţe vaste şi un nivel profesionist şi de competenţă tot mai înalt în procesul de conducere social-politică. Acum clasa conducătoare se confruntă cu mai multe probleme de integrare a sistemelor de management într-un tot unitar, de identificare şi coordonare a componentelor sale, adică de îndeplinire a funcţiilor de bază ale administrării: planificare, organizare, conducere, coordonare, evidenţă şi control.

Conducerea politico-administrativă se realizează la nivel naţional, de stat şi include activităţile legate de politica externă (conducerea statului) şi cea internă (managementul politic), bazate pe parteneriatul conducerii guvernului, societăţii civile şi organelor puterii locale, în scopul asigurării intereselor naţionale, ţinîndu-se cont de dinamica proceselor globale.

Obiectivul strategic de bază al reformelor administrației publice trebuie să fie dezicerea hotărîtă de modelul birocratic, ca unul irelevant pentru nevoile etapei post-industriale de dezvoltare socială, în favoarea modelului funcţionarilor publici. În cadrul acestui model, statul este considerat prestator al diverselor servicii oferite populaţiei şi nu este perceput de către funcţionarii publici şi de cetăţeni din punctul de vedere al unor relaţii caracteristice puterii autoritare de guvernare.

Direcţiile strategice principale pentru sporirea eficienței administrației publice:

1. Crearea unui model eficient de guvernare politică a statului, care să asigure pregătirea profesională şi morală a viitorilor conducători, elaborarea programelor de dezvoltare eficiente pe termen lung, stabilitatea şi continuitatea guvernării.

2. Raţionalizarea atribuţiilor şi pîrghiilor de influenţă a aparatului de stat asupra vieţii societăţii în baza conceptului „unui stat minim autosuficient”, decentralizarea puterii în conformitate cu principiul subsidiarităţii, dezvoltarea autoadministrării locale, concomitent cu consolidarea structurii ierarhice de conducere centrală, exercitate de stat. Atragerea la guvernarea statului, în calitate de consultanţi, a structurilor societăţii civile, create şi finanţate exclusiv de către cetăţenii Republicii Moldova.

3. Căutarea modelului optim de organizare şi funcţionare a mecanismului de guvernare şi reformarea acestuia prin trecerea de la modelul birocraţiei raţionale la modernizarea sistemului în baza principiului de servicii oferite de către stat populaţiei şi instituţiei funcţionarilor publici.

4. Optimizarea mecanismului politic al administrației publice ca o practică de elaborare a deciziilor, realizarea acestora, aplanarea crizelor politice şi conflictelor, care apar pe parcurs, analiza şi evaluarea rezultatelor și consecințelor deciziilor adoptate.

5. Includerea în mecanismele politice de conducere, în calitate de consultanţi a instituţiilor societăţii civile de origine moldovenească, la nivelul elaborării opţiunilor şi expertizării adoptării deciziilor.

6. Crearea unui cadru legal pentru trecerea la modelul de funcţionari publici, în conformitate cu care statul funcţionează diferenţiat: ca instituţie care oferă prestarea serviciilor; în calitate de instituţie a autoorganizării cetățenilor și instituție de supraveghere realizată în baza regulilor relaţiilor contractuale.

7. Introducerea şi utilizarea pe scară largă a tehnologiilor moderne în realizarea funcţiilor statului, pentru sporirea eficienţei lui, transparenţei şi asigurării controlului democratic din partea cetăţenilor.

8. Implementarea sistemului de evaluare a eficienţei administrației publice în baza capacităţii structurilor şi instituţiilor puterii de stat să rezolve cu succes problemele cu care se confruntă societatea, ca cetăţenii să poată beneficia de servicii corespunzătoare, responsabilitatea reciprocă a instituţiilor statului şi a cetăţenilor, gradul de activitate al cetăţenilor în exercitarea drepturilor sale în a primi servicii.

9. Realizarea intereselor politice ale cetăţenilor, exclusiv prin participarea în partidele politice şi prin apariţiile în mass-media.

* Responsabilitatea elitei politice pentru calitatea conducerii politico-administrative
* Contracararea utilizării abuzive a puterii publice
* Asigurarea colaborării forţelor social-politice şi consolidarea societăţii
* Perfecţionarea sistemului de stat şi politic
* Ideologia partidelor şi cultura politică
* Opoziţia ca subiect al procesului democratic şi politic