Optimizarea sistemului autonomiei locale ca instituţie a puterii publice e o componentă necesară a procesului comun al transformărilor democratice, care au loc astăzi în Republica Moldova. Crearea instrumentelor eficiente ale autonomiei locale ca fiind unele dintre bazele fundamentele ale statalităţii moldoveneşti, ar trebui să fie finisarea în mod logic a întregii munci de reformare a sistemului puterii. Acest lucru presupune existenţa unor structuri eficiente şi eficace ale administraţiei publice la nivel local, adică în calitate de element principal al întreg sistemului autorităţii publice şi anume, în calitate de instituţie publică care are împuternicirile reale pentru a conduce.

Reforma cu succes a autonomiei locale este posibilă numai în cazul unei abordări sistematice bazate pe o înţelegere adecvată a locului şi rolului acestei instituţii nu numai în sistemul politic şi public, nu numai în contextul reformării puterii de stat din Republica Moldova în general, în baza normelor şi principiilor democratice, dar, de asemenea, prin înţelegerea rolului acestor instituţii în dezvoltarea provinciei şi păstrarea culturii naţionale a moldovenilor şi a minorităţilor etnice. Pentru aceasta trebuie descoperită starea actuală şi întreg complexul tendinţelor de dezvoltare a autonomiei locale, precum şi să ia în considerare întreaga gamă a factorilor juridici, instituţionali, politici, economici, sociali etc., care influenţează procesul de reformare în acest domeniu.

Principalele obiective ale reformei administraţiei locale sînt păstrarea şi dezvoltarea realizărilor strămoşilor, îmbunătăţirea situaţiei demografice şi a calităţii vieţii, creşterea activităţii şi iniţiativei din partea populaţiei, intensificarea începuturilor colegialităţii în activitatea structurilor instituţiilor sale cu populaţia, interacţiunea cu organele puterii centrale de stat, dezvoltarea unor mecanisme eficiente de control a organelor puterii şi funcţionarilor. În acest sens, este nevoie să fie conştientizate principiile de funcţionare a organelor puterii locale, să fie stabilite direcţiile şi conţinutul reformării lor, ţinînd cont de situaţia şi de perioada de tranziţie, care durează prea mult, spre o democraţie funcţională.

Printre aceste principii şi direcţii cele mai importante sînt următoarele:

În primul rînd, îmbunătăţirea în continuare a sistemului autonomiei locale este o parte integrantă a procesului de democratizare a sistemului politic al statului moldovenesc spre o democraţie consolidată.

În al doilea rînd, în perioada de tranziţie, la dezvoltarea cu succes a autonomiei locale, contribuie utilizarea conceptului de bază, în conformitate cu care administraţia locală are un caracter dual, care este definit de autonomie în treburile locale şi realizarea anumitor funcţii de stat la nivel local.

Aplicarea creatoare a acestei concepţii în condiţiile Republicii Moldova va permite consolidarea principiilor de bază ale administraţiei publice locale – a autonomiei locale, dar şi a principiul subsidiarităţii, care să contribuie la promovarea eficienţei administraţiei publice locale, democraţiei locale, formulate în Carta Europeană a Autonomiei Locale, în legătură cu principiul integrităţii puterii de stat din ţară.

În al treilea rînd, în procesul de dezvoltare este nevoie să fie făcută o delimitare mai clară a competenţelor şi împuternicirilor de la nivelul central şi local de guvernare. Principiile generale: administraţia locală – puterea, care respectă legislaţia, care acţionează conform legii şi în limitele indicate de autoritatea statală suverană, limitarea ariei autorizaţiilor, acordate autonomiei locale, prezenţa surselor independente de finanţare, prezenţa organelor elective.

În al patrulea rînd, dezvoltarea unei autonomii locale reale nu poate fi redusă la reformele administrative, deoarece acest proces este legat de o schimbare substanţială a stilului de viaţă al populaţiei, a statutului său socio-politic. Atingerea acestui obiectiv este posibilă în cazul în care autonomia locală va fi privită nu numai ca o autoritate publică de nivel inferior, ci şi ca o instituţie socială, pentru că aceasta este deosebirea lui de bază de puterea de stat.

În al cincilea rînd, progresele înregistrate în dezvoltarea Republicii Moldova vor depinde în mare măsură, de cît de eficient se va organiza societatea civilă la toate nivelurile şi cum se va dezvolta una dintre instituţiile sale fundamentale − administraţia locală. Administrarea eficientă în teritorii poate fi asigurată din contul realizării legăturii inverse cu publicul şi a controlului public asupra puterii. Anume astfel se manifestă esenţa sa şi semnificaţia sa socio-politică.

În al şaselea rînd, elaborarea modalităţilor eficiente de atragere a populaţiei la participarea şi înţelegerea importanţei acestei participări, formarea mecanismelor relaţiilor organelor puterii locale şi a populaţiei comunităţilor locale. Cetăţenii trebuie să fie conştienţi că sînt subiecţii de bază ai autonomiei locale, să înţeleagă importanţa participării politice, iar autorităţile locale, la rîndul lor, trebuie să înţeleagă nevoia asigurării legăturii inverse cu populaţia comunităţilor locale. Prin urmare, activitatea municipală trebuie să se bazeze pe interesele populaţiei.

În al şaptelea rînd, îmbunătăţirea relaţiei reciproce a autorităţilor locale cu populaţia este recomandabil să se bazeze pe trei direcţii principale: ideologică (elaborarea conceptului comunităţii locale, înţelegerea esenţei autonomiei locale atît de organele puterii cît şi de populaţie), structural-organizaţională (construirea unei structuri organizaţionale eficiente, determinarea funcţiilor specifice, pregătirea morală şi profesională a cadrelor calificate); tehnologică (metode eficiente, mecanisme). În general, în Moldova trebuie să fie legiferate următoarele forme de participare a populaţiei la administrarea locală: alegeri locale, referendum local, iniţiativă legislativă, adunarea cetăţenilor, organe de control social.

În al optulea rînd, dezvoltarea cadrului juridic al autonomiei locale, în baza unei delimitări clare a competenţelor între nivelurile organelor puterii şi subordonării normelor de drept, dezvoltarea instituţiilor administraţiei publice locale. Consolidarea practică a principiului de neamestec al organelor de stat în domeniul de competenţă al autonomiei locale, necesară pentru îndeplinirea de către aceasta a funcţiilor unui institut al administraţiei publice cu drepturi depline.

În al nouălea rînd, realizarea măsurilor pentru depăşirea înstrăinării administrative dintre populaţie şi autorităţile locale, în care astăzi încă predomină stilul autoritar şi gen directive în ce priveşte luarea deciziilor manageriale. Principalele direcţii ale depăşirii înstrăinării social-administrative sînt:

•  implicarea cetăţenilor la toate etapele de bază ale procesului decizional de nivel administrativ, în elaborarea programelor complexe de dezvoltare socială şi economică, inclusiv planurile generale de amenajare şi dezvoltare a teritoriilor şi localităţilor;
•  îmbunătăţirea legislaţiei în scopul de a spori disponibilitatea formelor democraţiei locale şi simplificarea procedurilor organizaţionale şi juridice;
•  formarea clasei de mijloc în formaţiunile administrativ-teritoriale corespunzătoare;
•  asigurarea financiar-economică a autosuficienţei structurilor administraţiei publice locale în baza iniţiativei conducerii acestora. De exemplu, posibilitatea de a lua o decizie care consolidează în mod clar principiile de finanţare ale fiecărui organ public local, să zicem pentru 20 de ani, asta în condiţiile în care toate taxele de la întreprinderile nou create la iniţiativa administraţiei locale pe parcursul acestor ani vor fi direcţionate către bugetele locale;
•  informarea publicului despre activitatea administraţiei publice locale şi posibilităţile autonomiei locale;
•  intensificarea controlului din partea populaţiei a administraţiei locale;
•  lărgirea bazei de parteneriat social între organele administraţiei municipale, organizaţiile de non-profit şi comunitatea de afaceri;
•  formarea echipelor funcţionale interdepartamentale (de proiect) în structura administraţiei municipale.

În al zecelea rînd, descentralizarea autorităţilor împuternicite din sectorul bugetar în conformitate cu principiul asigurării autonomiei financiare a autorităţilor locale în baza unui mecanism, capabil să asigure stabilitatea relaţiilor politice şi financiare între autorităţile centrale şi locale. Acest obiectiv poate fi realizat în baza unui plan concret de dezvoltare pe termen lung a teritoriilor Republicii Moldova, crearea stimulilor pentru dezvoltarea zonelor subdezvoltate şi evitarea creşterii populaţiei în oraşe, sporirea independenţei şi responsabilităţii autorităţilor locale pentru dezvoltarea afacerilor în teritorii, o diviziune mai clară a competenţelor între diferite niveluri ale puterii guvernamentale, precum şi între puterea de stat şi administraţia autonomă locală.

În al unsprezecelea rînd, introducerea activă în practică şi echilibrarea nivelului de dezvoltare a unităţilor administrativ-teritoriale aplicînd în Republica Moldova sistemul fondurilor de investiţii, atragerea la gestionarea acestor fonduri raioanele şi municipiile, precum şi a sistemului de credite subvenţionate pentru afaceri, inclusiv în scopul sporirii concurenţei şi pentru atragerea investiţiilor din regiunile mai bogate în cele mai sărace.

În cel de-al doisprezecelea rînd, necesitatea păstrării diviziunii administrativ-teritoriale existente, care ar contribui la îmbunătăţirea interacţiunii între autorităţile locale şi cele centrale, ceea ce este important în condiţiile dezvoltării autonomiei locale, la fel, se vor crea stimulente suplimentare pentru sarcina esenţială a statului contemporan moldovenesc: reunificarea ţării în baza hotărîrii adecvate a problemei Transnistriei.

* Starea actuală a autoadministrării locale