Într-un sens mai larg, ştiinţa, gradul ei de dezvoltare şi influenţa sa asupra activităţilor sociale şi economice ale cetăţenilor, determină gradul de receptivitate a statului şi a societăţii faţă de procesele de modernizare. Pe de altă parte, adevărata ştiinţă asigură o abordare rezonabilă a unor astfel de procese, studierea din toate punctele de vedere şi evaluarea impactului pe care o au inovaţiile asupra vieţii omului şi a societăţii, acceptarea utilităţii acestora şi respingerea acelora inutile.

Fără prezenţa activităţii ştiinţifice slăbeşte capacitatea populaţiei de a accepta inovaţiile, se reduc posibilităţile de formare a unei pături administrative competente, scade capacitatea de a elabora şi a realiza programe cu destinaţie specială.

Cauza principală a crizei în domeniul ştiinţei şi a sectorului ştiinţifico-tehnologic a Republicii Moldova, în general, constă nu numai în lipsa finanţării adecvate pentru cercetări, dar, de asemenea şi în faptul, că direcţia liberală acceptată la începutul anilor nouăzeci, în ce priveşte reforma ştiinţei în mare măsură nu corespundea cu capacităţile sale de a se adapta la noile condiţii socio-economice şi politice. Iar dacă pentru economie relaţiile de piaţă au fost un stimul pentru dezvoltare, atunci pentru ştiinţă ele au avut un efect complet opus. Cum demonstrează experienţa ţărilor dezvoltate industrial, piaţă modernă inovatoare, bazată pe producţia şi propagarea cunoştinţelor ştiinţifice noi, este un stimulent puternic pentru dezvoltarea ştiinţei. În cazul economiei de tranziţie, economia statului, „care trebuie să ajungă din urmă” ţările mai dezvoltate, se află la etapa de asimilare la nivel mondial în domeniul industriei şi agriculturii, iar stimulienții pentru dezvoltarea activităţii ştiinţifice, în afara finanţării de stat, care nu era şi nu este suficientă şi care în anii '90 ai secolului trecut practic lipseau.

Principalele probleme cu care se confruntă ştiinţa modernă moldovenească sînt concentrate nu numai în ştiinţa însăşi. Chiar dacă au fost obţinute mai multe performanţe în ultimul deceniu, în primul rînd, în ce priveşte problemele de perfecţionare a sistemului de management al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi de îmbunătăţire a finanţării, lipsa unui mecanism eficient de interacţiune între ştiinţă şi structurile puterii creează un mediu, în care renaşterea adevăratei stiinţe este destul de problematică. Între comunitatea ştiinţifică şi structurile puterii a apărut şi continuă să persiste neînţelegerea reciprocă: statul aşteaptă de la ştiinţă propuneri concrete, iar absenţa lor o percepe ca un indice - ştiinţa nu are nimic de oferit. Oamenii de ştiinţă, însă de asemenea, aşteaptă de la autorităţi şi societate o comandă clară pentru cercetări, iar absenţa acesteia este considerată ca fiind un indiciu că „nu e nevoie de ştiinţă”. Date fiind aceste tendinţe, ştiinţa moldovenească - academică, cea specializată şi universitară şi-au pierdut funcţiile social-semnificative, iar în consecinţă, ea a fost, practic, eliminată din sistemul de activităţi de schimb cu alte sfere de activitate ale vieţii societăţii. Astfel, realizările modeste ale Moldovei în domeniul ştiinţelor naturale sînt legate sau de apariţia pieţelor de mărfuri şi servicii în domeniul agriculturii sau se bazează pe realizările din trecut şi entuziasmul individual al oamenilor de ştiinţă. În acelaşi timp, trebuie să constatăm, că în domeniul ştiinţelor umanitare poate fi observat un colaps complet şi lipsa dezvoltării ideilor proprii sau imitarea oarbă a conceptelor occidentale, dar şi interpretări ale ţării vecine în domeniul etnologiei, istoriei, literaturii naţionale, filologiei şi lingvisticii.

Activitatea ştiinţifică, finanţată de Guvernul Republicii Moldova în domeniul ştiinţelor sociale, în general, contribuie la subminarea identităţii şi statalităţii moldoveneşti, preluîndu-se şi difuzîndu-se concepte false în Republica Moldova şi concepte istorice greşite ale politicienilor şi oamenilor de ştiinţă din ţara vecină România.

Este foarte important, ca atunci cînd este creat conceptul de dezvoltare al ştiinţei să nu se ia în considerare separat, ci împreună cu învăţămîntul, în special, în ce priveşte eficienţa economică, din punctul de vedere al obţinerii unei eficacităţi financiare imediate. O asemenea abordare devine un obstacol de netrecut pentru dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice de bază, unele dintre direcţiile cărora trebuie dezvoltate independent, căci acest lucru are o importanţă vitală, în ciuda lipsei de finanţare.

Transferul mecanismelor de piaţă în domeniul ştiinţei şi educaţiei poate duce în consecinţă la pierderi strategice, care în perspectivă ar putea fi şi mai însemnate, decît actualul profit pe termen scurt. Acest lucru vizează mai ales domeniul ştiinţei academice.

În acelaşi timp, cercetările aplicate pot deveni un instrument important de implicare în activitatea ştiinţifică a tinerilor talentaţi, în consolidarea bazei materiale a ştiinţei, în special pentru universităţi. Direcţii strategice pot deveni cercetările în domeniul ecologiei, influenţa sistemului de alimentaţie şi mediul de trai asupra formării caracterului şi intelectului tinerei generaţii, educarea personalităţii social active, utile societăţii.

Ştiinţa din Moldova poate fi destul de eficientă în domeniile legate de formarea mediul urban şi rural de trai, lipsit de emisii nocive, care să producă o cantitate minimă de gunoi, care să contribuie la prelungirea vieţii fericite a omului.

Un rol important ştiinţa moldovenească ar trebui să-l joace în renaşterea identităţii naţionale a moldovenilor, sentimentului de mîndrie pentru ţara şi istoria lor. În acest scop, ar trebui să fie revitalizate cercetările independente ale oamenilor de ştiinţă moldoveni în domeniul: istoriei, lingvisticii, arheologiei, antropologiei, geneticii şi altor domenii care ar oferi o imagine clară a etnogenezei popoarelor, care constituie etnia moldovenească contemporană şi legitatea istorică a formării sale, dispariţia, reînvierea şi dezvoltarea statului moldovenesc.

Strategia adecvată a dezvoltării ştiinţei nu poate avea un caracter intern, strict pe domenii, ci ar trebui să cuprindă restructurarea relaţiilor sale cu întreaga societate.
Principalele componente ale unei astfel de strategii ar trebui să fie elaborarea unei comenzi de stat (sociale), cît se poate de concrete faţă de ştiinţa naţională, precum şi crearea condiţiilor pentru îndeplinirea acesteia.

Pentru renaşterea ştiinţei în Moldova, pentru a i se acorda un caracter modern, dar şi pentru a face ţara noastră să meargă pe calea dezvoltării inovaţionale, de construire a unei economii a cunoştinţelor în sine, căci în mod cert reforma internă a sistemului existent nu este suficientă. Este nevoie de o nouă abordare sistematică referitor la dezvoltarea de mai departe a ştiinţei, care ar reieşi nu numai din principiul de adaptare la necesităţile societăţii, ci şi de întărire a funcţiilor sale sociale. Ştiinţa adevărată ar trebui să fie în mod constant în căutarea modalităţilor mai eficiente de dezvoltare ale societăţii, dezvăluind problemele prezentului şi arătîndu-i poporului calea luminoasă spre un viitor mai bun.

În acest sens, reformele, care vizează realizarea unei politici adecvate în domeniul  dezvoltării ştiinţei trebuie să pornească de la următoarele premise:

În primul rînd, o schimbare radicală a relaţiilor dintre ştiinţă şi societate, crearea condiţiilor pentru dezvoltarea liberă a ştiinţei, în acele domenii, care să corespundă nevoilor moderne ale societăţii şi economiei cunoştinţelor.

În al doilea rînd, transformarea cît mai activă a activităţii fundamentale-ştiinţifice a instituţiilor academice din sfera învăţămîntului superior, întîi de toate a universităţilor, ceea ce poate oferi ştiinţei acel spaţiu de libertate în cercetare, care să poată fi combinat organic cu libertatea de predare universitară şi libertatea în gîndire.

În al treilea rînd, renaşterea științei universitare, care parcurge nu cele mai fericite timpuri din cauza finanţării insuficiente şi lipsa comenzii sociale. Crearea unui sistem eficient de atragere a activului profesoral şi al studenţilor în activitatea de cercetare în baza comenzilor concrete (inclusiv şi cele de stat) şi a conlucrării active cu sectorul privat.

În al patrulea rînd, o schimbare fundamentală în relaţiile dintre ştiinţă şi putere, de formare a tradiţiilor puterii, care se bazează pe ştiinţa adevărată în luarea deciziilor importante pentru comunitate, elaborarea unei comenzi clare şi cît se poate de concrete pentru ştiinţa naţională, precum şi crearea unor condiţii materiale, organizaţionale instituţionale şi alte condiţii pentru aplicarea lor.

Principala funcție aplicativă a ştiinţei naţionale - optimizarea mecanismului de conducere a societăţii, care poate fi condusă în acea măsură, în care organizarea sa se bazează pe recomandările ştiinţei, care corespund stării reale a societăţii şi economiei, iar nu în baza concepţiilor partinice doctrinare, bazate pe dogme, rupte de realitate şi pe interesele de clan ale funcţionarilor de stat și de partid corupţi.

În al cincilea rînd, crearea, în acest scop în componenţa Guvernului a unui Departament independent al Ştiinţei şi Inovaţiilor, a cărui sarcină principală va deveni elaborarea politicii statului în domeniul ştiinţei, elaborarea unui sistem de distribuire a fondurilor pentru cercetările ştiinţifice, monitorizarea realizărilor reale ale ştiinţei conform comenzii de stat.

În al şaselea rînd, formarea unui program de stat pentru atragerea businessului, în domeniul dezvoltării ştiinţei, care ar include informarea pe larg a mediului de afaceri pentru dezvoltarea ştiinţei, necesităţilor prioritare ale statului în dezvoltarea activităţii ştiinţifice, precum şi a stimulenților  necesari pentru introducerea ştiinţei în procesele de afaceri şi pentru crearea întreprinderilor industrial-ştiinţifice în acele domenii, pe care statul le consideră prioritare.

Al şaptelea, stabilirea domeniilor prioritare de dezvoltare a ştiinţei, finanţate de către stat în Republica Moldova:

1. Elaborarea recomandărilor privind politica actuală de guvernare, ţinîndu-se cont de interesele strategice ale Republicii Moldova, în baza unei analize a tendinţelor globale, evaluării situaţiei internaţionale, precum şi aşteptările reale ale societăţii şi cetăţenilor.

2. Cercetări în domeniul energetic.

3. Astronomie, explorarea spaţiului, influenţa cosmosului şi a planetelor asupra vieţii pămînteşti.

4. Fizică şi matematică.

5. Nanotehnologii.

6. Chimie şi materiale noi.

7. Justificarea ştiinţifică a principiilor de perfecţionare a sistemului de învăţămînt.

8. Dezvoltarea cercetărilor în Noetică.

9. Studierea principiilor de influenţă externe asupra formării fizice şi morale a omului.

10. Elaborarea principiilor de conducere a statului şi a societăţii, precum şi a sistemului de contracarare a influenţelor din afară asupra conştiinţei umane.

11. Istoria lumii antice pe teritoriile actuale ale României şi Republicii Moldova, etnogeneza poporului moldovenesc (român), cercetări despre provenienţa şi dezvoltarea limbii moldo-române (lingvistica).

12. Geologie şi arheologie.

13. Stiinţa despre Pămînt. Legi, legităţi şi algoritmi de existenţă a Pământului şi vieţii pe Pămînt.

14. Studierea influenţei conştiinţei colective şi a activităţii colective a omului asupra schimbărilor climatice şi a catastrofelor naturale.

15. Ecologia, agricultura ecologică.

16. Biologia, botanica, crearea (recrearea) seminţelor ecologice şi a răsadului de plante.

17. Investigarea influenţei habitatului şi alimentaţiei asupra sănătăţii morale, psihologice şi fizice a oamenilor şi a tinerei generaţii, în special.

18. Studierea legăturii nivelului moralităţii cu sănătatea fizică a omului.

19. Studierea influenţei materialelor artificiale, folosite în viaţa de zi cu zi, precum şi produselor alimentare şi mărfurilor de uz casnic, care conţin astfel de materiale (ingredientele) asupra sănătăţii psihice şi fizice a omului.

20. Elaborarea principiilor de creare şi funcţionare a comunităţilor ecologice.

21. Dezvoltarea medicinii, bazate de purificare, curăţenie morală, o alimentaţie sănătoasă, ecologică, medicamente din plante.

22. Cercetări în domeniul medicinii de profilaxie, tradiţionale (populare) şi medicinii fără medicamente.

23. Medicina copiilor. Comportamentul părinţilor în perioadele, care preced naşterea. Nutriţia mamei în perioada sarcinii şi după naştere. Educaţia copiilor.

* Ridicarea nivelului învăţămîntului – calea spre renaşterea Republicii Moldova
* Strategia de dezvoltare a învăţămîntului în Republica Moldova