Lucinschi Petru - om de stat, preşedinte a Republicii Moldova(1996-2000). S-a născut la 27 ianuarie 1940 în satul Rădulenii-Vechi, Floreşti. Membru al PCUS din 1964. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie și Istorie (1962).

Învăţătura, apoi serviciul în Armata Sovietică le-a îmbinat cu munca comsomolistă. În anii 1960-1971 a deţinut funcţiile de: instructor, şef de secţie, secretar, prim-secretar al CC al ULCT din Moldova, ulterior (1971-1976) este secretar al CC al PCM. În anii 1976-1978 deţine funcţia de prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Chişinău al PCM. În perioada 1978-1986 lucrează în calitate de şef adjunct de secţie la CC al PCUS. Deputat al Sovietului Suprem al RSSM de legislaturile 7 şi 8. Delegat la Congresul XXIV al PCUS.

Din 1986 pînă în 1989 este al doilea secretar al CC al PC al Tadjikistanului. În 1989 este ales prim-secretar al CC al PCM, calitate în care a activat pînă în 1990. În timpul mandatului lui Lucinschi, a început aplicarea în RSS Moldovenească a reformelor inițiate de Gorbaciov. Intelectualii care l-au suținut inițial pe Lucinschi l-au părăsit ulterior cerînd reforme mai rapide și mai radicale. Lucinschi a încercat să concilieze grupările rivale, dar a reușit doar să adîncească contradicțiile dintre acestea. A realizat în cele din urmă că prezida un partid cu un aparat politic de nereformat.

În 1990-1991 lucrează în calitate de secretar al CC, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, în 1991-1992 deţine funcţiile de colaborator ştiinţific superior la Institutul de Cercetări Social-Politice al Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă (Moscova) şi de director executiv al Fondului de dezvoltare a ştiinţelor sociale al Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă (Moscova).

În anii 1992-1993 Petru Lucinschi este ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Federaţia Rusă. La 4 februarie 1993 este ales Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a douăsprezecea, la 29 martie 1994 – Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a treisprezecea.

De la 1 decembrie 1996 pînă la 4 aprilie 2001 Petru Lucinschi deţine funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. A continuat reformele începute de predecesorul său Mircea Snegur. A fost continuat procesul de privatizare a proprietăților de stat. În domeniul politicii externe, a început procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană și de distanțare față de țările din Comunitatea Statelor Independente (CSI).

Prin Legea nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000, constituția Republicii Moldova a fost modificată în așa fel, încît președintele republicii este ales de parlament prin vot secret și nu prin votul direct al populației, așa cum se practicase pînă atunci. Parlamentul de la Chișinău a decis astfel transformarea Republicii Moldova în republică parlamentară, în care șeful statului este ales de legislativ, iar guvernul beneficiază de prerogative extinse.

Președintele Petru Lucinschi, care a participat la acea ședința a parlamentului, le-a cerut deputaților să nu modifice constituția, propunînd în schimb convocarea de alegeri parlamentare și prezidențiale anticipate. Proiectul de lege a fost totuși aprobat rapid, cu o majoritate covîrșitoare.

La alegerile parlamentare din 25 februarie 2001, Partidul Comuniștilor a ieșit învingător. Președintele Moldovei, Lucinschi, nu și-a depus candidatura pentru alegerea președintelui de către parlament. El a afirmat că nu este de acord cu alegerea președintelui în parlament și consideră regimul parlamentar ca fiind neadecvat pentru actuala situație din Republica Moldova.

Parlamentul l-a ales ca președinte al Republicii Moldova la 4 aprilie 2001 pe Vladimir Voronin, care l-a înlocuit pe președintele Petru Lucinschi.

Petru Lucinschi este membru al Academiei de Ştiinţe Sociale din Federaţia Rusă (Moscova), doctor în filozofie (1977). În prezent este preşedinte al Fundaţiei de Studii Strategice şi Dezvoltare a Relaţiilor Internaţionale "Lucinschi".

Este cavaler al unor distincţii de prestigiu: Marea Cruce a Legiunii de Onoare (Franţa,1998), Ordinul Mîntuitorului (Republica Elenă,1999), Marele Ordin al Cavalerilor Sfîntului Mormînt (Patriarhia Greacă Ortodoxă, Ierusalim, 2000), Ordinul "Steaua României" în grad de Colan (România, 2000), "Ordinul Republicii" (2005).