Slobozia-Duşca este un sat şi comună din raionul Criuleni. Slobozia-Duşca este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 7 km de orașul Criuleni și la 36 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 2655 de oameni. Satul Slobozia-Duşca a fost menționat documentar în anul 1618 cu denumirea Caliceni.
Citeşte mai departe-
Istoria
- Retrospectiva civilizaţiilor antice
-
Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri pînă în prezent
- Istoria antică a spaţiului carpato-nistreano-pontic
- „Moldovenii – temelia ţării”
- Numele Moldova
- De la sat la voievodat, la stat
- Structura social-administrativă a Moldovei
- Moldova de la munte pînă la mare
- Vremuri tulburi
-
Epoca lui Ştefan cel Mare
- Consolidarea statalităţii moldoveneşti
- Apărătorul Moldovei
- Moldova şi Ungaria
- Moldova şi Polonia
- „Duşmanii creştinătăţii”: otomanii, tătarii
- Ştefan Cel Mare şi Rusia
- Moldova şi Valahia
- Gospodarul Moldovei
- Fondator al istoriografiei moldoveneşti
- Promotor al Artei Monumentale
- Familia lui Ştefan cel Mare
- Cîte limbi vorbea Ştefan cel Mare?
- Domnia şi biserica pravoslavnică
- „Au adus ruşi mulţi…”
- Filosofia Statului Moldovenesc
- Ştefan Legendarul
- Stephanus ille Magnus
- Ştefan cel Mare şi Moldova
- Moldova în sec. XVI – începutul sec. XVII
- Regimul fanariot (1711 – 1821)
- Cultura moldovenească în sec. XVIII – începutul sec.XIX
- Războaiele ruso-turce
- Moldova Nouă în proiectele geopolitice ale epocii
- Moldova în secolul al XIX-lea
- Moldova în secolul al XX-lea
- Domnitori şi conducători
- Simbolurile Moldovei istorice
- Simbolurile naționale ale Republicii Moldova
- Legislație
- Forţa spirituală a Statului Moldovenesc
Calendarul evenimentelor
Steagul
Simbolurile naţional-statale: steagul, gherbul, pecetea de stat constituie mărturii istorice documentare de mare valoare, ce ne îngăduie să urmărim calea de înaintare în istorie şi de afirmare în contextul relaţiilor internaţionale a Statului Moldovenesc.
Înrădăcinate adînc în memoria istorică a poporului, aceste simboluri prin continuitatea lor marchează şi confirmă dăinuirea multiseculară a statului. După cum s-a afirmat în mai multe rînduri, „Ţara Moldovei s-a individualizat şi prin steaguri, ale căror cromatică şi însemne heraldice dezvăluiau într-un limbaj plastic autoritatea domniei şi a ţării”, indicînd celor inițiați asupra rădăcinilor vechi a poporului. Despre existenţa steagurilor Moldovei aflăm de la Grigore Ureche, care, relatînd despre Războiul lui Bogdan vodă cu leşii, scrie că „s-au ivitu toată oastea lui Bogdan-Vodă (Bogdan al II-lea, 1449-1451, tatăl lui Ştefan cel Mare) cu multe steaguri şi buciume”. Descrieri sau gravuri, informaţii despre primele steaguri moldoveneşti le avem din epoca lui Ştefan cel Mare. Cronica ungurească a lui I. Kukullo conţine o gravură reprezentînd un epizod al Bătăliei de la Baia (1467), cînd moldovenii sub conducerea lui Ştefan au obţinut o biruinţă hotărîtoare: oastea ungurească purtînd două steme regale este înfruntată de însuşi voievodul moldovan Ştefan al III-lea ţinînd în mînă un steag cu dungi verticale, avînd lîngă lance, pe întreaga lăţime, stema Moldovei — capul de bour”.
Cele mai cunoscute steaguri moldoveneşti sînt cele dăruite pe la 1500 de către Ştefan cel Mare mănăstirii Zograf de la Sfîntul Munte. Acest steag, în ultima vreme, a fost de foarte multe ori demonstrat în mass-media, a fost tipărit în diferite culegeri. Pe fundalul roşu al drapelului este brodată figura Sf. Gheorghe pe tron călcînd balaurul.
Alt steag dăruit de Ştefan al III-lea cel Mare mănăstirii Zograf, similar cu prapurele bisericeşti, are, de asemenea, cîmp de culoare roşie, pe care e brodat Sf. Gheorghe pe cal alb. Steagurile moldoveneşti ce le vedem în gravura cronicarului polon M. Bielskii, fixînd un epizod din Bătălia de la Obertyn (1531) dintre moldoveni şi poloni, au pe pînză, în centru, stema Moldovei – capul de bour, la dreapta ei – soarele, la stînga – semiluna.
Într-o culegere de documente tipărită în 1533 la Cracovia, ce relatează şi despre „homagium palatini Moldaviae”, se descrie drapelul moldovenesc: „Steagul cel mare avea flamura de culoare roşie, pe care era în aur frumos pictată Stema Ţării Moldovei” (banderium magnum sericeum, coloris rubri, in quo arma terrae Moldaviae pulhre auro depicta erant).
Astfel numele Moldovei şi al moldovenilor, simbolurile Statului Moldovenesc încă din veacurile XIV-XVI au rămas înscrise pe vecie în arhivele statelor europene.
Acestea sînt cele mai vechi mărturii gravate, brodate, scrise în analele vremii, care demonstrează fără echivoc culoarea steagului moldovenesc este roşie cu herbul Moldovei pe el – capul de bour, steaua cu cinci colțuri, soarele și semiluna, simboluri multiseculare ale Statului Moldovenesc, dovezi ale dăinuirii noastre în istorie.



© Moldovenii.md toate drepturile rezervate.
Este interzisă copierea materialelor fără acordul proprietarului.
Informaţia publicată pe site poate fi preluată doar cu indicarea sursei www.moldovenii.md.
Toate întrebările referitor la funcționarea site-ului www.moldovenii.md adresați-le la support@moldovenii.md
Site-ul www.moldovenii.md nu susține și nu promoveaza niciun partid politic.