19 iunie 1806. Pictura A. Bogoliubov" src="/resources/files/images/istoria/Battle_of_Athos_1807.png.jpg" alt="Lupta de la Athos pe 19 iunie 1806. Pictura A. Bogoliubov" width="505" height="290" />

În urma războiului din 1806-1812, Poarta Otomană, ca să scape de catastrofă, şi luînd în consideraţie conjunctura politică europeană, cedează Rusiei partea Moldovei dintre Prut şi Nistru. Astfel un imperiu expansionist - Poarta Otomană obţinea pacea jinduită, cedînd altui imperiu expansionist - Rusiei un teritoriu, ce nu-i aparţinea: Moldova dintre Prut şi Nistru, fără să-i întrebe pe moldoveni. Pînă în 1812 şi după 1812 în lume au avut loc multe războaie expansioniste, în rezultatul cărora cei mai puternici au împărţit după placul lor teritoriile celor mai slabi. Războiul ruso-turc din 1806-1812 n-a fost o excepţie din regula şi practica generală a epocii. Interesul, întîi de toate politic, apoi ştiinţifico-istoric pentru acest conflict intră în circuitul istoriografie cu tentă antirusească în anii 1904-1912. Dar repede se potoleşte, schimbînd macazul cu 180°.

În 1917 în perioada negocierilor secrete separate româno-germane, în vederea încheierii armistiţiului de la Focşani, ulterior a păcii separate româno-germane din 1918, N.Iorga editează lucrarea Histoire des relations russo-roumanins (Iassy, 1917), care rămîne o curiozitate în diversa bibliografie a prodigiosului istoric. Dar din 1918 Moldova dintre Prut şi Nistru (rebotezată „Basarabia” ) - cu titlul de victimă a expansionismului rusesc a devenit vedetă a istoriografiei de o anumită orientare şi culoare. Aşadar, în urma războiului ruso-turc (1806-1812), Imperiul Rus învingător a constrîns Imperiul Otoman învins să cedeze o parte din teritoriul ce-l stăpînea: Moldova dintre Prut şi Nistru. Astfel, Moldova de Răsărit (botezată colonial „Basarabia”), ca pradă de război, a fost anexată Rusiei. La 12 mai 1912 N. Iorga exclama emoţionat: „Basarabia nu e a noastră!... E oare o umilinţă în aceasta? Am stat noi la luptă, am fost biruiţi, ni s-a smuls o parte din ţară printr-un tratat pe care noi să-l fi încheiat, iscălit şi jurat?...Cu atît mai puţin trebuie să plecăm noi fruntea la amintirea sfîşierii din 1812. România nu exista-în 1812-şi în acea jumătate de Moldovă (dintre Carpaţi şi Prut) nu se gîndea nimeni că o Românie ar fi cu putinţă...” Academicianul A. Lazarev într-o monografie privind „chestiunea basarabeană” (1974) actualiza un adevăr: „Basarabia (Moldova de Est, dintre Prut şi Nistru) nu a aparţinut niciodată, nici juridic şi nici de fapt, nici Principatelor Unite, nici României”. Comentînd acesta realitate istorică, formulată de academicienii N.Iorga şi A. Lazarev, prestigiosul istoric român Petre Moldovan precizează, că „Basarabia (Moldova dintre Prut şi Nistru) a aparţinut timp de aproape jumătate de mileniu Moldovei, care a precedat Principatele Unite şi România, şi al cărui hotar răsăritean, Nistru figurează în tratatele diplomatice încheiate cu domnii ei şi cu ţarii Rusiei, cum e, de pildă, tratatul de la Luţk, încheiat în 1711 între Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare. Prin urmare, Basarabia a fost răpită Moldovei”. Quod erat demonstrandum. Ceea ce se cerea de dovedit.  

• „Noi avem legile noastre!”

• Dezvoltarea social-economică

• Cultura, şcoala, tipăriturile  

• Lupta pentru limba moldovenească  

• Literatura 

• Aşezarea găgăuzilor şi bulgarilor în Moldova