Ivanovca este un sat din cadrul comunei Crasnencoe din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Republica Moldova. Localitatea se află la distanța de 21 km de orașul Rîbnița și la 123 km de Chișinău. Populaţia satului Ivanovca alcătuia 177 de oameni în anul 2011. Satul Ivanovca a fost menționat documentar în anul 1894.
Citeşte mai departe-
Istoria
- Retrospectiva civilizaţiilor antice
-
Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri pînă în prezent
- Istoria antică a spaţiului carpato-nistreano-pontic
- „Moldovenii – temelia ţării”
- Numele Moldova
- De la sat la voievodat, la stat
- Structura social-administrativă a Moldovei
- Moldova de la munte pînă la mare
- Vremuri tulburi
-
Epoca lui Ştefan cel Mare
- Consolidarea statalităţii moldoveneşti
- Apărătorul Moldovei
- Moldova şi Ungaria
- Moldova şi Polonia
- „Duşmanii creştinătăţii”: otomanii, tătarii
- Ştefan Cel Mare şi Rusia
- Moldova şi Valahia
- Gospodarul Moldovei
- Fondator al istoriografiei moldoveneşti
- Promotor al Artei Monumentale
- Familia lui Ştefan cel Mare
- Cîte limbi vorbea Ştefan cel Mare?
- Domnia şi biserica pravoslavnică
- „Au adus ruşi mulţi…”
- Filosofia Statului Moldovenesc
- Ştefan Legendarul
- Stephanus ille Magnus
- Ştefan cel Mare şi Moldova
- Moldova în sec. XVI – începutul sec. XVII
- Regimul fanariot (1711 – 1821)
- Cultura moldovenească în sec. XVIII – începutul sec.XIX
- Războaiele ruso-turce
- Moldova Nouă în proiectele geopolitice ale epocii
- Moldova în secolul al XIX-lea
- Moldova în secolul al XX-lea
- Domnitori şi conducători
- Simbolurile Moldovei istorice
- Simbolurile naționale ale Republicii Moldova
- Legislație
- Forţa spirituală a Statului Moldovenesc
Calendarul evenimentelor
Făţărnicie regățeană
Conducerea politică a României, Consiliul de Coroană îşi dădeau seama de consecinţele posibile ale acestei aventuri. În declaraţiile, proclamaţiile oficiale, în adresările generalilor români pînă la ocuparea Chişinăului (15.01.1918), nu era nici pomeneală de „ocupare”, de „unire”, de „încălcarea dreptului”, de stare de asediu, de jafuri şi bătăi... Operaţia românească de „spălare a creierilor” populaţiei moldoveneşti, ceea ce academicianul român G. Ţepelea numea simplu şi sincer „motivaţie teoretică a răpitului teritorial”, a început odată cu intervenţia militară.
„Deşi intrarea armatelor române s-a hotărît în consiliul de miniştri de la 1 ianuarie 1918 şi în primele zile din ianuarie trupele au şi pornit, guvernul român nu dă comunicatul său presei din ţară decît la 12 ianuarie (1918)” (P. Cazacu). De ce oare? În acest comunicat al Guvernului român nu se spunea nimic despre negocierile dintre Germania şi România din iulie-decembrie 1917, despre definitivarea „proiectului de ocupare a Basarabiei” la 26.12.1917. Se motiva altminterlea: „Comandamentul rusesc ne-a cerut în urma intervenţiei Sfatului Ţării din Chișinău, să asigurăm, prin trimiterea de trupe române, ordinea în Basarabia” (Evidenţieri –P. Cazacu). Invazia se motiva prin „nevoia să ne asigurăm linia Chișinău-Ungheni, să restabilim ordinea în regiune (...), în care populaţia (...) reclama ajutorul ostaşilor români”. O altă mărturie uluitoare: „Pentru a păstra în aparenţă buna-cuviinţă, - recunoştea fără remuşcări ministrul I. Gh. Duca, - am poruncit generalului Prezan să publice o adresare, în care să arate că am venit (în Basarabia) nu cu scopuri de cotropire, nu pentru ca să lipsim poporul basarabean de pămînt şi de cuceririle revoluţiei, ci pentru a reinstaura ordinea...” Documentul se adresa „Cetăţenilor Republicii Moldoveneşti, ţării voastre - Moldova şi ţării noastre - România”.
Proclamaţia generalului C. Prezan, şeful statului-major al armatelor române, este şi va rămîne unicul document semnat de un atît de înalt demnitar român care se adresează: „Cetăţeni Moldoveni!” şi în care se vorbeşte de „pămîntul vostru”, al moldovenilor, document în care moldovenii sînt preveniţi de răii, care „au căutat să sădească învrăjbire între voi - moldovenii şi între noi - românii, spunîndu-vă că românii vin să stăpînească ţara voastră, adică a moldovenilor, că ei - românii vin să pună mîna pe pămînturile voastre (...), să vă răpească drepturile naţionale şi politice, cîştigate prin revoluţie. Departe de noi-românii gîndul acesta!
Cetăţeni moldoveni! Nu daţi nici o crezare acestor vorbe viclene! Cum v-ați putea închipui că soldatul român care şi-a mărit acum pămîntul lui de hrană, tocmai el să vie în ţara fraţilor săi ca să-i împiedice pe ei de a făptui şi ei dreptul lor. Vă declar sus şi tare, că oastea română nu doreşte altceva decît ca prin rînduiala şi liniştea, pe care le aduce, să vă dea putinţă să vă statorniciţi şi să vă desăvîrşiţi autonomia şi slobozăniile voastre precum veţi hotărî voi singuri... De îndată ce se va statornici rînduiala şi liniştea (...) ostaşii români se vor întoarce la ei acasă... Generalul Prezan, comandantul armatei române, Iaşi, 12 ianuarie 1918”
Dezarmează sinceritatea generalului C. Prezan, cînd recunoaşte: „Soldatul român şi-a mărit acum pămîntul lui de hrană”. Rămîne document istoric şi obligaţiune politică declaraţia lui C. Prezan: „ostaşii români se vor întoarce la ei acasă”. Ea este făcută nu de un sergent de stradă, ci de şeful statului-major al armatelor române, la porunca guvernului său. De această obligaţiune le va aminti generalul Al. Averescu cîţiva ani mai tîrziu.



© Moldovenii.md toate drepturile rezervate.
Este interzisă copierea materialelor fără acordul proprietarului.
Informaţia publicată pe site poate fi preluată doar cu indicarea sursei www.moldovenii.md.
Toate întrebările referitor la funcționarea site-ului www.moldovenii.md adresați-le la support@moldovenii.md
Site-ul www.moldovenii.md nu susține și nu promoveaza niciun partid politic.