Mereşeuca este un sat şi comună din raionul Ocniţa. Mereşeuca este unicul sat din comuna cu acelaşi nume, situat la 18 km de orașul Ocnița și la 218 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1157 de oameni. Satul Mereșeuca a fost menționat documentar în anul 1437.
Citeşte mai departe-
Istoria
- Retrospectiva civilizaţiilor antice
-
Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri pînă în prezent
- Istoria antică a spaţiului carpato-nistreano-pontic
- „Moldovenii – temelia ţării”
- Numele Moldova
- De la sat la voievodat, la stat
- Structura social-administrativă a Moldovei
- Moldova de la munte pînă la mare
- Vremuri tulburi
-
Epoca lui Ştefan cel Mare
- Consolidarea statalităţii moldoveneşti
- Apărătorul Moldovei
- Moldova şi Ungaria
- Moldova şi Polonia
- „Duşmanii creştinătăţii”: otomanii, tătarii
- Ştefan Cel Mare şi Rusia
- Moldova şi Valahia
- Gospodarul Moldovei
- Fondator al istoriografiei moldoveneşti
- Promotor al Artei Monumentale
- Familia lui Ştefan cel Mare
- Cîte limbi vorbea Ştefan cel Mare?
- Domnia şi biserica pravoslavnică
- „Au adus ruşi mulţi…”
- Filosofia Statului Moldovenesc
- Ştefan Legendarul
- Stephanus ille Magnus
- Ştefan cel Mare şi Moldova
- Moldova în sec. XVI – începutul sec. XVII
- Regimul fanariot (1711 – 1821)
- Cultura moldovenească în sec. XVIII – începutul sec.XIX
- Războaiele ruso-turce
- Moldova Nouă în proiectele geopolitice ale epocii
- Moldova în secolul al XIX-lea
- Moldova în secolul al XX-lea
- Domnitori şi conducători
- Simbolurile Moldovei istorice
- Simbolurile naționale ale Republicii Moldova
- Legislație
- Forţa spirituală a Statului Moldovenesc
Calendarul evenimentelor
Mănăstirea Veverița
Mănăstirea Veverița este o așezare monastică, întemeiată pe la 1922-1924, situată la marginea satului cu același nume din raionul Ungheni, avînd o gospodărie mare și o biserică frumoasă.
Mănăstirea cu hramul „Maica Domnului Bucuria tuturor scîrbiţilor” a fost întemeiată de arhimandritul Ghenadie Vornicescu. În 1948 mănăstirea Veverița a devenit temporar schitul mănăstirii Căpriana, iar în 1952 a fost închisă definitiv. Unii călugări au fost întemnițați, ceilalți s-au refugiat și doar doi călugari, Tarasie și Antonie, care nu au acceptat să plece şi locuiau în satul Veverița, au fost uciși în circumstanțe neelucidate după 1960.
Clădirile mănăstirii au fost distruse de gospodăria agricolă din localitate. Biserica a fost folosită ca depozit, iar mai tîrziu a fost transformată în grajd. În 1985 biserica mănăstirii a fost incendiată.
Lăcașul a fost reînființat în 1993 ca mănăstire de călugărițe, iar în 1995 a redevenit mănăstire de călugari. În august 1994, mai la deal de biserica ruinată, s-a pus fundația bisericii de iarnă, stareției și chiliilor pentru monahi.
Aceste construcții au un plan deosebit; aripa dreaptă, unde se află biserica de iarnă, este realizată în stil rusesc, iar cea stîngă în stil gotic. Deasupra tindei, care împarte clădirea în două, se înalță o clopotniță în stil gotic, masurînd 35 m. Forma interioară a bisericii de iarnă este dreptunghiulară, fără delimitări între pronaos și naos. Altarul este despărțit de naos prin iconostasul simplu. Tavanul bisericii este drept, iar pereții sînt împodobiți cu diferite icoane. Pe acoperiș, deasupra naosului, se înalță trei turle.



© Moldovenii.md toate drepturile rezervate.
Este interzisă copierea materialelor fără acordul proprietarului.
Informaţia publicată pe site poate fi preluată doar cu indicarea sursei www.moldovenii.md.
Toate întrebările referitor la funcționarea site-ului www.moldovenii.md adresați-le la support@moldovenii.md
Site-ul www.moldovenii.md nu susține și nu promoveaza niciun partid politic.