Rîşcani este un oraş din Republica Moldova, centrul administrativ al raionului Rîşcani. Amplasat în partea de nord-vest a republicii, pe rîuleţul Copăceanca, oraşul este situat la o distanţă de 166 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului constituie 11104 locuitori. Prima menţiune documentară a localităţii datează din anul 1602, cînd o parte a Rîşcanilor de azi, Nagoreni, este întărită lui Vlaicu Vătah şi rudelor sale.
Read more-
History
- Civilizations of the Ancient world
-
The history of Moldova from ancient times to our days
- History of Moldova from ancient times to our days
- “Moldovans - foundation of country”
- Name of Moldova
- From village to voivodship, state
- Social and administrative structure of Moldova
- Moldova from mountains and to sea
- Troubled times
-
Era of Stephen The Great
- Consolidarea statalităţii moldoveneşti
- Apărătorul Moldovei
- Moldova şi Ungaria
- Moldova şi Polonia
- „Duşmanii creştinătăţii”: otomanii, tătarii
- Ştefan Cel Mare şi Rusia
- Moldova şi Valahia
- Gospodarul Moldovei
- Fondator al istoriografiei moldoveneşti
- Promotor al Artei Monumentale
- Familia lui Ştefan cel Mare
- Cîte limbi vorbea Ştefan cel Mare?
- Domnia şi biserica pravoslavnică
- „Au adus ruşi mulţi…”
- Filosofia Statului Moldovenesc
- Ştefan Legendarul
- Stephanus ille Magnus
- Ştefan cel Mare şi Moldova
- Moldova in the XVI – beginning of the XVII centuries
- Regime of fanariots (1711 – 1821)
- Moldovan culture in the XVIII – beginning of the XIX centuries
- Russian-Turkish wars
- New Moldova in geopolitical projects of epoch
- Moldova in the XIX century
- Moldova in the 20th century
- Hospodars and Heads of State
- Moldavian historical symbols
- National symbols of the Republic of Moldova
- Legislation
- Spiritual pivot of the Moldovan state
Calendar of events
Însemnele domniei
Ca şi alţi regi sau duci europeni, domnitorii Мoldovei aveau însemnele lor distinctive, caracteristice, care evidenţiau şi subliniau calităţile lor de suverani, „unşi ai lui Dumnezeu”, „din mila lui Dumnezeu”. Acestea erau buzduganul, sceptrul, coroana, spada. În bogata istoriografie moldovenească preluarea schiptrului (toiag purtat de suverani ca simbol al autorităţii regale sau împărăteşti; autoritate de suveran) echivalează cu însuşirea, preluarea puterii supreme. Astfel, prima istorie a Moldovei scrisă la curtea şi din porunca lui Ştefan cel Mare – „Letopiseţul anonim al Ţării Moldovei” („de la Bistriţa”), partea a doua – „ Letopiseţul Ţarii Moldovei” (Молдавстии царие), mărturiseşte: „În anul 6965 (1457), luna aprilie 12, marţia mare, a venit Ştefan voievod împotriva lui Aron voievod, la locul numit Hreasca, la Doljeşti şi a biruit Ştefan voievod din mila lui Dumnezeu, şi a luat schiptrul Moldovei” (возможе Стефан воевода, Божиею милостью, и преят скиптр Молдавский).
Primii istorici moldoveni anonimi socoteau semnificaţia preluării schiptrului atît de profundă şi importantă, încît o repetă şi mai tîrziu: „Letopiseţul de la Putna” (versiunea I şi II), „Letopiseţ pentru domnii”. Arătare pe scurt pentru domnii Moldovei („schiptrul Ţării Moldovei”), precum şi în Cronica lui Eftimie: „a primit schiptrul domniei Moldovei” (восприят царствия скиптри Молдавския)...
Coroana regală, adică domnească, a suveranilor moldoveni, de pildă a lui Ştefan cel Mare, cum o vedem în miniatura Evangheliarului de la Humor, are cinci vîrfuri. Forma coroanei ţarilor, adică a domnitorilor moldoveni, pietrele scumpe ce împodobesc coroana lui Ştefan cel Mare – aşa cum o vedem în portretele de la bisericile Pătrăuţi şi Sf. Ilie şi de la mănăstirile Voroneţ şi Dobrovăţ, denotă faptul că purtătorul ei este un suveran de talie europeană, cu nimic mai prejos decît alţi regi sau ţari.
Buzduganul (măciucă cu capul îmbrăcat în argint şi bătut cu nestemate), alături de spadă, reprezenta, de asemenea, unul din însemnele domnitorului.
Buzduganul era folosit şi ca armă de luptă. Din „Cronica moldo-polonă” (1352 − 1564) aflăm că Ştefan-Vodă Tomşa, neînduplecat, „l-a lovit cu buzduganul” pe Despot-Vodă (la 1563). Întîmplarea a fost consemnată şi de Gr. Ureche: „Mustrîndu-1, Tomşa l-au lovit cu buzduganul” (pe Despot-Vodă). Însă şi Gr. Ureche, şi M. Costin constată că buzduganul era, întîi de toate, semn al puterii politice domneşti.
Spada, de asemenea, era un însemn al autorităţii suverane, dar şi un element al ceremonialului de curte. Pentru acest atribut regal – armă personală a domnitorului – la curtea Moldovei exista un anumit dregător – spătarul. După cum scrie M. Costin, în zilele de sărbătoare, (la ceremonii, recepţii diplomatice) spătarul păşeşte în urma domnitorului, avînd spada domnească pe umărul stîng şi buzduganul în mîna dreaptă.



© Moldovenii.md all rights reserved.
Is forbidden to copy the materials without the owner’s consent.
The information published on the site can be taken only by indicating the source www.moldovenii.md .
If you have any questions please contact us by email: support@moldovenii.md
www.moldovenii.md does not support and does not promote any of the political parties.