Majoritatea cercetătorilor, cînd vine vorba de calităţile lui Ştefan al III-lea cel Mare, pomenesc portretizarea făcută de Gr. Ureche, scăpînd din vedere alte însuşiri ale marelui voievod moldovan. Creaţia populară moldovenească întregeşte imaginea nu numai a lui Ştefan-Domnitorul, Ştefan-Oşteanul, ci şi a lui Ştefan Om chibzuit, înţelept, vizionar: „Ştefan voievod era om mărunt la stat, iute la căutătură, aprig la minte, viteaz mare la război, însă şi foarte chibzuit, biruind pe neprietenii lui nu numai cu oştile, ci şi cu înţelept meşteşug... Pe cît era de vrăjmaş în vreme de război, pe atît era de bun şi blînd şi cu dreptate în vreme de pace”.

Se scapă din vedere ca Ştefan a fost tare evlavios: cît a domnit a purtat mare cinste şi cucernică pomenire strămoşilor săi. Astfel, printr-o „gramotă” semnată la Suceava la 9 iulie 1466, Ştefan al III-lea, domnitorul Moldovei „întăreşte mănăstirii Pobrata cu hramul Sf. Nicolai... pentru mîntuirea sufletului sfînt răposatului părinte al nostru Bogdan voievod şi pentru mîntuirea sufletului mamei noastre Maria să aibă de la noi în fiecare an zece buți de vin, două măji de peşte, una de morun şi una de carp, o jumătate de camenă (piatră) de ceară din Tîrgul Frumos şi toate bărbînţele de miere ce se vor strînge din desetina (a zecea parte) din satele mănăstireşti şi a oamenilor lor de la Botna”.

Pe timpul domniei lui fără seamăn Ştefan-Cucernicul a făcut nu numai numeroase şi bogate danii, pomene „întru mîntuirea sufletelor sfînt răposaţilor” apropiaţi ai săi. Din porunca lui s-a pus piatra de mormînt − compoziţie din marmoră albă cu un chenar, conturînd inscripţia (în slavonă): „Acesta este mormîntul roabei lui Dumnezeu Oltea (Maria), mama domnului Io Ştefan voievod, care a murit în anul 6973 (=1465), noiembrie 4”. Tot la voinţa domnitorului s-a pus piatra de mormînt a mitropolitului Teoctist cu inscripţia: „Binecinstitorul domn al Ţării Moldovei, Io Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormîntul acesta părintelui nostru, mitropolitul Sucevei, preasfinţitul chir Teoctist, care a murit în anul 6986 (=1478) luna noiembrie 18”. Cu pietre de mormînt − monumente de artă de gen, conţinînd inscripţii similare, „binecinstitorul domnul nostru, Io Ştefan voievod, domn a toată Tara Moldovei (Господарь всей Земли Молдавской), а împodobit mormîntul strămoşului său Roman voievod, domn al Tării Moldovei”; „mormîntul bunicului său, Io Bogdan voievod, fratele lui Alexandru voievod”; „mormîntul străbunicului său, bătrînul Bogdan voievod” − Bogdan I, întemeietorul Ţarii Moldovei; „mormîntul strămoşului său Laţcu voievod”; „mormîntul strămoşului său, bătrînul Ştefan (Ştefan I) voievod, care a bătut pe unguri la Hindov...”.

De aceeaşi cucernică cinstire a strămoşilor şi părinţilor este pătrunsă şi pisania bisericii din Borzeşti, zidită de Ştefan al III-lea cel Mare şi fiul său Alexandru în perioada din iulie 1493 şi pînă în octombrie 1494. Pisania votivă, care ne spune că acest locaş sfînt a fost înălţat de Ştefan al III-lea cel Mare şi fiul său Alexandru, „pentru rugăciunea şi pentru pomenirea sfînt răposaţilor moşilor şi părinţilor lor”, confirmă, oricum, tradiţia orală că Ştefan, feciorul lui Bogdan al II-lea şi nepotul lui Alexandru cel Bun, s-a născut la Borzeşti, pe Trotuş, care, pînă a se vărsa în Siret, curge prin ţinuturile Putna şi Bacău.

Actele emise de Cancelaria de Stat a Moldovei, „Letopiseţul anonim (numit odinioară „de la Bistriţa”) al Ţării Moldovei” mărturisesc că Ştefan al III-lea a fost căsătorit de trei ori. Din „Letopiseţul” pomenit, aflăm că „În vara anului 6971 (1463) iulie 5 şi-a luat Ştefan voievod de soţie pe cneaghinea Eudochia din Kiev sora ţarului Simion”. Este vorba de sora cneazului kievean Simion Olelcovici. Cneaghinea, devenită doamnă a Moldovei, pentru prima oară apare în documente la 9 iulie 1466 în „gramota” domnească prin care Ştefan al III-lea face multe pomene mănăstirii Pobrata „şi pentru sufletul şi sănătatea lui şi a cneaghinei domniei mele Ovdotia”. Ovdotia − Eudochia a murit în 1467.

Din acelaşi „Letopiseţ” aflăm, că „În anul 6980 (1472) luna septembrie 14 Ştefan voievod şi-a luat de soţie pe cneaghinea Maria de Mangop” − principat din sud-vestul Crimeei. Nici aceasta căsătorie n-a durat: Maria de Mangop moare la 19.12.1477 fiind îngropată la mănăstirea Putna.

A treia soţie a lui Ştefan al III-lea a fost o prizonieră. Zdrobind armata valahă (munteană) în 1473, alungîndu-l pe domnul ungrovlah (muntean) Radu cel Frumos, capturînd visteria Ungrovlahiei (Valahiei sau Munteniei), Ştefan al III-lea s-a întors în Moldova, luînd prizoniere pe soţia domnitorului valah şi pe fiica lui − Maria.

„Lăsînd-o să mai crească”, Ştefan s-a căsătorit cu această Marie, probabil, în 1478, căci într-un hrisov din 9.03.1479 este pomenit Bogdan Vlad − rezultat al acestei căsnicii. Această Mărie a decedat în 1511 şi a fost înmormîntată tot la mănăstirea Putna. Astfel, constatăm că Ştefan al III-lea cel Mare, voievod şi domnitor al întregii Ţări a Moldovei, a respectat tradiţia suveranilor din acele vremi: de a avea soţii din familii princiare, regale: una − cneaghine de provenienţă ruso-ucraineană − Eudochia, alta de viţă bizantină, − Maria de Mangop, a treia −o valahă (munteancă) − Maria de Valahia.