Biserica din Lujeni, situată pe malul rîului Prut, la o distanță de 16 km de orașul Cernăuți a fost construită probabil de panul Theodor Vitold, curînd după 1452, după ce a cumpărat moşia satului de la Coste Vranici. Localitatea Lujeni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Țăii Moldovei.

Biserica cu hramul "Înălțarea Domnului" din Lujeni prezintă un interes particular, el poate fi plasat alături de biserica din Dolheştii Mari, ctitorită de Şendrea, portarul Sucevei, înainte de 1481, de biserica din Volovăţ, ctitorită de Ştefan cel Mare în 1502, şi de biserica din Bălineşti, atribuită lui Ioan Tăutu, mare logofăt al Ţării Moldovei în vremea lui Ştefan cel Mare.

Biserica are trei turnuri mici de lemn. În turnul al treilea, care se află deasupra pridvorului de lemn, s-au aflat pînă în 1891 clopotele turnate în 1775, care apoi au fost mutate în clopotniţa nou construită, ce poate fi văzută şi astăzi.

Un interes deosebit este pictura care se mai păstrează în pronaos, restaurată în ultimele decenii ale secolului trecut. Ea reprezintă vechiul curent de pictură moldovenească, în care, ca şi în arhitectură, miniatură şi broderie, sînt destul de puternic conturate trăsăturile de tradiţie bizantină. Tradiţia portretelor pictate după canoane constantinopolitane regăsim în biserica din Lujeni. Coloritul picturilor executate pe un strat compus din var fin, amestecat cu fibre subţiri de in, este vioi. În multe scene, costumaţia personajelor este albă, avînd umbre gălbui, cărămizii sau brune. Nimburile sfinţilor sînt roz-ivoriu, în locul galbenului obişnuit de mai tîrziu, care imită aurul. Atît prin iconografia lor, cît şi prin stilul lor, picturile de la Lujeni probează simbioza dintre modelele şi procedeele bizantine şi cele central europene.