În calendarul popular, sărbătoarea Sfîntului Gheorghe are o data fixă – 6 mai – şi marchează adevăratul început al primăverii. În viziunea populară sărbătorile sf. Gheorghe și sf. Dumitru determinau anotimpul anului. La sf. Gheorghe începe anotimpul cald, iar la sf. Dumitru - cel rece. Potrivit legendei, acești doi sfinți „poartă cheile anotimpului la brîu, păstrîndu-le cu sfințenie”.

În popor, în perioada acestor două sărbători se obișnuește să se facă împrumuturi de bani, se închiriază loturi de pămînt, se tocmesc ciobanii etc. De aici și proverbul „sf. Gheorghe tocmește și sf. Dumitru plătește”.

În ajunul zile de sf. Gheorghe stîlpii porților se împodobesc cu brazde de iarbă în care sînt înfipte crenguțe de salcie. Pe timpuri, crengi verzi se puneau și la grajdurile animalelor. Aceste brazde și crengi unii le păstrau tot anul și le foloseau împotriva bolilor și în scopul protejării animalelor de forțele rele.

În concepția populară, ajunul sf. Gheorghe se consideră un timp primejdios, deoarece cu venirea întunericului și pînă la primul cîntat al cucoșului, prin gospodării bîntuie duhuri rele care iau mana animalelor, îndeosebi a vacilor. De aceea în noaptea spre sf. Gheorghe animalele necesită pază atentă și grijulie.

Conform tradiției, în ajunul sf. Gheorghe se face așa numitul „foc viu”. În taină se aduc lemne și se aprind într-un mod special – frecînd două lemne unul de altul.

În jurul focului se strîng flăcăii care organizează diferite jocuri și sar peste foc. Cînd focul se stinge, fiecare ia cîțiva cărbuni și venind acasă afumă cu ele animalele.

În trecut, de ziua sf. Gheorghe se mai practică încă un obicei – căutarea comorilor. De fapt se spune că comorile sînt căutate: la Paște, sf. Gheorghe, Ispas, Duminica Mare, Ioan Botezătorul. Se credea că în aceste zile comoara „se aprinde” și luminează, indicînd locul unde se află. Erau cunoscute multe modalități de căutare a comorilor, dar în caz cînd se găsea și se lua comoara obligatoriu era să lași în acel loc cîteva monede sau alte obiecte, pentru ca căutătorul să nu fie omorît de către duhurile rele ce o păzeau.

De ziua sf. Gheorghe sînt legate și multe alte tradiții. Ca și la alte sărbători se dă de pomană de sufletele morților, în care intră ulcioare noi cu lapte sau brînză, colac și lumînare.

În ajunul sf. Gheorghe se sărbătorește și ziua ciobanilor – „alesul”. Pe imaș se alege locul stînii și a tuturor anexelor acesteia. De fapt, „alesul” semnifică începutul sezonului de primăvară-vară, cînd se strîng oile la stînă și se separă mieii și iezii de oi și capre. Pentru ca forțele rele să nu ia mana oilor acestea trebuie mulse pînă la amurg. În timpul nopții ciobanii cîntă la diverse instrumente, astfel alungă forțele rele protejîndu-le . Dacă „alesul” cade în zi de post nu se mănîncă de frupt ci numai pește și pîine, în restul zilelor sînt organizate petreceri la care se servesc bucate din carne, ouă etc. Vinul se servește cu urări de sănătate pentu ciobani și animale.

În sărbătorirea zilei sf. Gheorghe, este evidentă îndeletnicirea tradițională a  moldovenilor  - creșterea animalelor.