La 27.07/09.08 biserica creştină îl sărbătoreşte pe Sf. Marele Mucenic Pantelimon. Sf. Mare Mucenic Pantelimon s-a născut într-o familie bogată în Nicomidia. Învăţătură creştină a primit-o de la mama sa, Evula, iar renumitul preot Ermolae l-a iniţiat în tainele credinţei. Tot părintele Ermolae l-a botezat cu numele de Pantelimon, care se traduce „întru totul milostiv”. În tot acest timp, tatăl său, senatorul Eustorgios, rămînea păgîn. Pentru desăvîrşirea educaţiei, Pantelimon a fost încredinţat de familie unui medic de renume din acea vreme, Eufrosin. În scurt timp, cunoştinţele sale medicale l-au impresionat pe împăratul Maximilian, încît acesta a vrut să-l aducă la palat, ca medic personal.

De la botez, vestea minunilor săvîrşite de tînărul medic Pantelimon, care practica medicina fără să ceară bani bolnavilor pe care-i vindeca (îndrumîndu-i doar să nu se mai închine idolilor), s-a răspîndit în tot imperiul. Pentru că a refuzat să se închine la idoli, aşa cum i-a cerut împăratul, Pantelimon a fost torturat, apoi decapitat.

În această zi, trebuie încetate muncile agricole. Este bine să fie prăznuit acest sfînt pentru tămăduirea bolilor şi pentru prevenirea frigurilor. Orbii şi şchiopii trebuie să-l cinstească în acestă zi, pentru a le uşura suferinţa.

În ziua praznicului se mănîncă preparate din porumb şi dovlecei pentru a fi mai viguroşi peste iarnă.

În popor Sf.Pantelimon i se mai spune Pintilie sau Pintilie Călătorul. Pe vremuri această zi era ținută de cei care călătoreau des. Motivaţia tradiţională a acestei sărbători se apropie de aceea a lui Sf. Ilie. Ziua lui Pintilie Călătorul era ţinută de frica trăsnetelor, grindinii, furtunilor, secetei. Se considera, că cel care muncea în această zi „se călătorea”, adică murea nu după mult timp.

În legătură cu denumirea sărbătorii Pintilie Călătorul există peste tot credinţa că de la Pintilie Călătorul „se călătoreşte vara”. Această „călătorie” a verii este semnalată prin cîteva evenimente, precum plecarea păsărilor migratoare în ţările calde, „pălitul” frunzelor.

Altădată se credea că la Pintilie Călătorul se desparte vara de toamnă. De aici şi expresia „se duce vara ca o pîine, vine iarna ca un cîine”. Pintilie Călătorul apără vitele şi oamenii de multe boli.

Se mai spune că Pintilie, ca martor al călătoriei verii, o roagă să revină şi la anul tot aşa bogată ca şi în anul pe care tocmai îl părăseşte.

În ziua lui Pintilie se fac praznice, dîndu-se de pomană mere şi pere, uneori cu felii de pîine pentru sufletele celor decedați.