Aceasta este cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. Ziua Crucii aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena: în ajunul unei lupte  împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, însoţită de inscripţia „Prin acest semn vei învinge"! După victorie, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere crucea pe care a pătimit Mîntuitorul Hristos. La Ierusalim, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a descoperit crucea. Patriarhul Macarie a înălţat-o deasupra amvonului în Biserica Învierii din Ierusalim. De atunci, în fiecare an, la 27 septembrie este cinstită Ziua Înălţării Sfintei Cruci.

Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, este cinstită prin post şi praznice. Se posteşte pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstarea gospodarilor. Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte; de toarta căniţelor ei leagă cîte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.

De Ziua Crucii, în zonele viticole începe culesul viilor. Se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfinţească via şi butoaiele cu vin, pentru ca şi în anul viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată.

În această zi se bat nucii. Tot acum, se adună din păduri şi ramurile de alun. Tradiţia spune că atunci cînd sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miraculoase şi sunt unelte valoroase pentru fîntînarii care vor să depisteze izvoarele subterane.

În această zi nu se mănîncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

Prognozele meteorologice din vechime pentru Ziua Crucii sunt verificate în timp: cînd cocorii se pregătesc de plecare este un semn că vremea se răceşte; dacă tună în această zi, va fi o toamnă lungă. În schimb, cîrdul de ciori gălăgioase anunţă căderea brumei. Această dată vesteşte că vara s-a sfîrşit şi toamna îşi intră în drepturi.

Această sărbătoare este şi un important hotar între anotimpuri. În calendarul creştin-ortodox – Închinarea Sfintei Cruci, (17/30 martie) şi Ziua Crucii de toamnă (14/27 septembrie) împart anul în două anotimpuri a cîte şase luni. Se zice că pămîntul „se deschide” pentru reptile, insecte, plante la începutul primăverii, la Ziua Crucii de primăvară şi „se închide” în ziua Crucii de toamnă.

Poporul crede, că la Ziua Crucii de toamnă intră în pămînt şerpii, şopîrlele şi alte vietăţi mărunte. Se mai spune, că pămîntul „se închide” nu numai pentru vietăţi, ci şi pentru plante. După sărbătoarea aceasta plantele încep a se usca.

Conform tradiţiei bisericeşti în amintirea evenimentului important, în ajunul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, după vecernie, se scoate din altar în mijlocul bisericii simbolul Crucii Mîntuitorului, împodobită cu flori spre închinarea creştinilor. De aceea în Ziua Crucii de Toamnă sînt duse la biserică tot felul de flori – vîzdoage, busuioc etc. care se pun împrejurul Sfintei Cruci. După ce sînt sfinţite se împart creştinilor, pentru că se cred bune de leac.

Biserica recomandă să se ţină post înaintea sărbătorii Sfintei Cruci. Se spune că e bine să posteşti toată ziua aceasta. Se interzice, mai ales mîncatul fructelor şi legumelor care amintesc de semnul crucii (mere, nuci, usturoi, castravete, roşii ş.a.). Se fac praznice pentru cei morţi. Nu se munceşte în această zi. Nu e bine să minţi în această zi. Dacă tună în această zi e semn că toamna va fi lungă.