Sfîntul Ignatie Teoforul este sărbătorit pe 20 decembrie/2 ianuarie. Marturiile despre existenta lui reala sînt puține. Se crede ca a fost pruncul luat in brate de Hristos si dat ca exemplu de smerenie ucenicilor Sai (Matei 18, 2-4). Potrivit traditiei, Ignatie a fost episcop de Antiohia, al treilea in succesiune la scaunul episcopal, primul fiind Sf. Ap. Petru, iar al doilea Evodiu, conform marturiilor lui Eusebiu, Origen si Ieronim. Pentru ca nu a lepădat credința in Hristos, a fost aruncat in arena si sfasiat de lei, in jurul anului 110, in timpul domniei imparatului Traian (98-117). Particele din moastele sale se afla, conform traditiei, in Catedrala episcopala din Galati, la Schitul Darvari din București si la Manastirea Tismana.

Peste această sarbatoare s-a suprapus, insa, un cult precrestin, ziua de 20 decembrie/2 ianuarie fiind patronată de o pereche de reprezentări mitice: Ignatul si Inătoarea.

In legende si povestiri populare, Ignatul apare în calitate de sfînt făcător de minuni. Porcul, simbol vechi al norocului, belșugului și fertilității, a devenit o emblemă a sărbătorii și chiar a patronului ei creștin. Potrivit credinței populare, Ignatul apare femeilor care torc, perie cînepa sau spală în această zi și le chinuie sau chiar ucide pe cele care fac treabă. In această zi se lucrează numai pînă cînd femeile aud țipînd porcii. Ziua de Ignat are si un patron feminin, conform traditiei, nevasta lui Ignat, denumita Inătoare. Aceasta este reprezentată ca o femeie monstruoasă care opărește mîinile femeilor care torc sau le mutilează și le ia vlaga.

In ziua de Ignat are loc taierea porcilor. Exista o serie de superstiţii care în mediul rural se țin si astazi. Daca cineva lucreaza altceva in ziua de Ignat, va cadea bolnav si va avea convulsii, la fel ca porcul cînd este taiat. Dupa ce porcul este transat, se cauta sa se vada daca in inima nu are sange "inghetat" - inseamna ca proprietarul va avea noroc la bani.

O alta superstitie de Ignat este crucea pe care o fac bunicii pe fruntea nepotilor cu sînge de porc, pentru a fi feriți de boli. Dupa ziua de Ignat si pîna la Craciun femeilor le este interzis sa toarcă. In schimb, acestea trebuie sa se pregateasca cu toate cele trebuincioase pentru masa de Craciun: sarmale, cîrnati, toba, si alte bunatati din carne de porc, dar si prajituri la care se foloseste untura de porc.

Se crede cî in aceasta noapte, cea a Sf. Ignatie Teofanul, porcul viseaza cutitul cu care va fi taiat. Traditia spune ca in ruma cu cateva sute de ani, un barbat pe nume Ignat si-a ucis din greseala tatal cu securea atunci cand vroia sa taie porcul. Dupa ce l-a inmormantat omul si-a luat lumea in cap si a parasit satul natal, dar pana la sfarsitul vietii lui, in noaptea de 19 spre 20 decembrie, a visat securea in fiecare an. Omul milos nu e bine să asiste la ritualul tăierii porcului. Se crede că dacă cineva plînge și suferă în momentul sacrificării, animalul va avea carnea foarte tare, iar bucatele nu vor iesi gustoase.

Ansamblul ritual al taierii porcului este incheiat prin masa comuna, numita "pomana porcului". Pomana porcului nu este un ritual al pofticiosilor, ci unul care prevesteste un an nou promitator, cu ceea ce-i trebuie omului pentru traiul zilnic.

In ziua de Ignat nu se lucreaza, se taie porcul si se crede ca cine nu are porc gras de Craciun nu a cunoscut fericirea. Dar, potrivit traditiei, la taierea porcului nu trebuie sa fie de fata oameni milosi, intrucat porcul va muri greu si carnea lui nu va mai fi buna.

In ziua lui Ignat e bine sa vezi sînge, ca sa fii ferit de boli. Cine nu are porc trebuie sa taie macar o gaina.