Denumirea sărbătorii în calendarul creștin ortodox este Aducerea moaștelor Sf. Ierarh Nicolae din Mira Lichiei în orașul Bari (9/22 mai), iar în calendarul popular sărbătoarea poartă denumirea Sf. Nicolai de Vară.

Acest sfînt este numit în popor diferit: ‒ Sf. Nicolae (ori Nicolae Făcătorul de minuni), Sîn Nicoară, pe cînd în calendarul ortodox – Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei din Lichia. Antroponimul Nicolae provine din grecescul Nicolaos (compus din cuvintele niкe – victorie și laos – popor, însemnînd „învingător de popor”, fiind unul dintre cele mai îndrăgite și mai răspîndite nume în antichitate, obicei păstrat pînă în zilele noastre.

Sf. Nicolae posedă calități şi îndeplineşte funcții pe care este greu, uneori, să le atribui în mod cert fie stratului păgîn, fie celui creștin.

De era precreștină pare să țină următoarele calități și funcții importante ale Sf. Nicolae: credințele, că el dirijează soarele, aduce iarna prin părțile noastre.

Conform tradiției creștine, viața și faptele Sf. Nicolae au o istorie lungă, interesantă și povățuitoare. Se afirmă că s-a născut în jurul anului 280 d. Hr. în familia creștinilor Teofan și Nona – oameni bogați, în localitatea Patara, reg. Lichia, Asia Mică (pe atunci provincie a Imperiului Roman de Răsărit; astăzi regiunea se află în sud-estul Turciei). Se zice, că Nicolae făcea minuni chiar din primele zile ale vieții sale. Cînd s-a maturizat, învia morți, îi ajuta pe sărmani, fapt pentru care a fost canonizat. După moartea părinților, Nicolae la vîrsta de 18 ani, a moștenit o avere considerabilă, pe care a împărţit-o sărmanilor. A plecat apoi la Ierusalim, unde a devenit preot creștin.

Se spune că pe cînd începuseră persecuțiile împotriva creștinilor, împreună cu mulţi alții a fost întemniţat și Sf. Nicolae. Atunci cînd împărat al Imperiului Roman a devenit Constantin cel Mare și deținuții au fost eliberați, Sf. Nicolae a plecat în or. Mira, care se afla în aceeași regiune (Lichia), unde s-a născut. După moartea arhiepiscopului din Mira, Sf. Nicolae a ocupat funcția acestuia, slujind cu bună credință mai bine de 50 de ani.

Numărul și varietatea faptelor bune săvîrșite de Sf. Nicolae este impunătoare. A salvat de la moarte trei bărbați năpăstuiți pe nedrept, a înviat cîțiva marinari. Popularitatea pe care a cîștigat-o Sf. Nicolae în mijlocul credincioșilor a făcut să fie declarat și patron al marinarilor, al pescarilor, negustorilor, mai era şi un mare ajutor pentru copii orfani, binefăcător al tuturor.

Devenind un sfînt foarte popular, datorită bunătății, blîndeții sale, Sf. Nicolae este confundat cu unul dintre cei mai populari sfinţi, acel personaj mitico-folcloric asemănător cu patronul sărbătorii principale din aceiași lună – Nașterea Domnului. Este vorba, evident, de Moș Crăciun. Unii cercetători susțin, nu fără a le da dreptate, că Sf. Nicolae a fost chiar prototipul, modelul imaginii lui Moș Crăciun.

Sf. Nicolae s-a stins din viață la 6 decembrie în anul 342. Moaștele lui au fost mutate din Mira la Bari (în Italia) în 1087.

Sf. Nicolae este sărbătorit de două ori pe an: la 6/9 Decembrie (în ziua cînd a murit sfîntul) – zi numită în popor Sf. Nicolae de Iarnă și la 9/22 mai, sărbătoare căreia în popor i se mai zice ‒ Sf. Nicolae de Vară, iar conform termenilor bisericeşti – Aducerea Moaștelor Sf. Ierarh Nicolae (din Mira la Bari).

În prezent aceste două sărbători închinate Sf. Nicolae sînt prăznuite în satele noastre, respectîndu-se toate obiceiurile, în special în acele sate, în care hramul bisericii îl are ca patron pe Sf. Nicolae. În aceste zile este sărbătorit și hramul localității. Dimineaţa se duc la biserică, apoi fac mese de pomenire. După masă se face horă sau Joc în centrul satului, oamenii se duc unii la alţii în ospeţie.