Denumirea populară a sărbătorii – Pocroavă, Pocroave, Procoave etc. vine de la cuvîntul „pocrov” – acoperămînt al pămîntului cu brumă sau cu zăpadă. La origini era o sărbătoare precreştină cu dată fixă (1/14 octombrie) dedicată unei divinităţi meteorologice responsabile de acoperirea pămîntului cu brumă.

Se crede că cele mai adînci rădăcini ale tradiţiilor sărbătorii Pocroave ajung pînă la perioada agriculturii primitive, cînd oamenii observau anual că în octombrie începea o răcire considerabilă a timpului, noaptea pămîntul se acoperă cu brumă.

În conştiinţa oamenilor s-a făcut asociaţia între acoperirea pămîntului cu brumă şi acoperirea capului fetelor mari (îmbroboditul la nuntă, adică măritişul). Fetele mari rugau divinitatea Pocroavă să le acopere capul cu păr bogat şi frumos, ca să placă flăcăilor, dar şi să le acopere capul în sensul măritatului. Părul lung era un însemn al puterii şi sf. Pocroave se îndura adesea de rugăciunile fetelor, dîndu-le păr frumos, ajutîndu-le astfel să-şi găsească ursitul mai repede.

Se considera că în era creştină biserica a adaptat la ziua aceasta o sărbătoare religioasă cu sens apropiat Acoperămîntul Maicii Domnului. S-a făcut legătură între noţiunea acoperirii pămîntului cu brumă şi conţinutul tradiţiei creştine care povesteşte următoarele: Odată la Mănăstirea Vlahilor din Constantinopol stăteau şi mulţi greci care se rugau la Dumnezeu să-i izbăvească de duşmani. Ieşind afară stareţul mănăstirii, cuviosul Andrei, privind spre cer, a văzut-o pe Maica Domnului, înconjurată de sfinţi, rugîndu-se la Dumnezeu pentru neamul omenesc. Maica Domnului a luat acoperămîntul de pe cap şi l-a întins deasupra creştinilor, care se aflau la mănăstire. Acoperămîntul strălucea „mai mult ca soarele”. Dimineaţa tot oraşul ştia despre minunea văzută de Sf. Andrei. De la această întîmplare, în amintirea minunii, a rămas sărbătoarea numită Acoperămîntul Maicii Domnului.

Pe alocuri se spune că Pocroavele se serbează „pentru vite” ori să scape lumea de la înec, de foc, de cumpene etc.

Sărbătoarea Pocroavelor se respectă şi astăzi, în multe sate fiind şi hramul satului. De la o vreme în această zi se serbează și hramul oraşului Chișinău.